oașă
Caută
« Back
OÁȘĂ,
oașe,
s. f. (Reg.) Teren unde este oprit tăiatul copacilor, pășunatul, vânătoarea. [Pr.:
o-a-
] – Magh.
ovás
„apărare, loc apărat”. (
Sursa: DLRM
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
oașă
substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
o
a
șă
o
a
șa
plural
o
a
șe
o
a
șele
genitiv-dativ
singular
o
a
șe
o
a
șei
plural
o
a
șe
o
a
șelor
vocativ
singular
o
a
șă, o
a
șo
plural
o
a
șelor
