A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare
A ajunge pe drumuri = a sărăci, a scăpăta
A arunca (o) lumină (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumină (într-o chestiune) = a lămuri, a clarifica (o problemă)
A arunca lumină (într-o problemă) = a lămuri (o problemă)
A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba
A da cuiva zbranca = a izgoni pe cineva, a-l lăsa pe drumuri
A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare
A da ortul popii = a muri
A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață
A fi pe patul de moarte (sau pe patul morții) = a fi pe punctul de a muri, a fi în agonie, în comă
A i se face (cuiva) calea cruce cu cineva = a-i ieși cuiva cineva în cale, a se încrucișa drumurile mai multor persoane
A i se isprăvi cuiva zilele = a muri
A i se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-și aranja treburile
A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; a muri
A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înțelege, a se lămuri
A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva)
A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare
A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); a muri
A nu mai avea unde să-și pună capul = a ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac
A privi cu ochi de piatră = a privi nepăsător, rece, înmărmurit
A pune (sau a încrucișa) mâinile pe piept = a muri
A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute
A pune mâinile pe piept = a muri
A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme
A păzi drumul (sau drumurile) = a umbla haimana
A rămâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpăta
A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai
A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîntoarsă) = a muri
A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica
A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri
A se sfârși la inimă = a se îmbolnăvi, a muri de durere, a fi colpeșit de durere
A se strânge (acasă) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă
A se strămuta de aici (sau din viață) = a muri
A se topi (sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă
A se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură
A strânge masa = a aduna de pe masă mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat
A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă
A umbla lela = a hoinări, a vagabonda, a bate drumurile
A închide ochii = a) a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface că nu observă ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei în construcții negative) a dormi; d) a muri
A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva
A ține drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica tâlhăria la drumul mare; b) a umbla fără rost, haimana
A(-și) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta; a face fasoane; b) (a fi pe punctul de) a muri
A(-și) da ortul popii = a muri
A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) să înțeleagă ceva, a lămuri (pe cineva)
A-i ieși (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu, a se chinui
A-i rămâne cuiva oasele (sau ciolanele) undeva = a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri
A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe)
A-l fura (pe cineva) sfinții = a ațipi, a adormi; a muri
A-l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea)
MURÍ,mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări[1] neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri. (Sursa: DEX '98 )
MURÍ vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvârși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.)2. v. cădea. (Sursa: Sinonime )
murí (-mort, murít), vb. – 1. A deceda, a se sfîrși din viață. – 2. A simți o pasiune vehementă. – 3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor. Lat. mǒrior, redus la o conjug. analogică *mǒrῑre (Pușcariu 1107; Candrea-Dens., 1174; REW 5681), cf. it. morire, prov., cat., sp. morir, fr. mourir. Cuvînt de uz general (ALR, I, 286). – Cf. mort, moarte, mortăciune, amorți. Der. muricios, adj. (înv., mortal); murind, s. m. (călugăr care îngrijește muribunzii), cuvînt neuzual, creat de Caragiale, după modelul fr. mourant; muribund, adj., din fr. moribond; muritor, s. m. (mortal, efemer); nemurire, s. f. (imortalitate); nemuritor, adj. (imortal); nemuri (var. înemuri), vb. (a imortaliza), neuzual, creație a scriitorilor romantici; nemuritorie, s. f. (înv., imortalitate). (Sursa: DER )
murí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, imperf. 3 sg. mureá (Sursa: Ortografic )
MUR1,muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile (Rubus); arbust din această specie. – Lat. morus. (Sursa: DEX '98 )
MUR2,muri, s. m. (Latinism înv.) Zid. – Din lat. murus. (Sursa: DEX '98 )
A MURÍ morintranz. 1) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârși; a deceda; a răposa; a sucomba. ◊ ~ după cineva (sau după ceva) a ține foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte sărac. ~ de dor (frică, tristețe) a fi covârșit de dor (frică, tristețe). ~ cu zile a muri înainte de vreme (în împrejurări nefaste sau neglijând o boală). A trage să moară a fi în agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A înceta de a mai fi perceput cu organele de simț; a dispărea treptat; a se pierde. 4) fig. A înceta de a mai exista (printr-o evoluție lentă); a ajunge în declin; a apune. Civilizație, limbă care moare. /<lat. moriri (Sursa: NODEX )
MUR1 ~im. Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz și cu fructe negre, comestibile; rug. /<lat. morus (Sursa: NODEX )
MUR2 ~im. înv. Element de construcție executat din piatră, beton etc., care închide sau separă o încăpere; perete. /<lat. murus (Sursa: NODEX )
MURs.m. (Liv.) Zid. [< lat. murus, cf. fr. mur, it. muro]. (Sursa: DN )
MUR s. (BOT.; Rubus) (înv. și reg.) rug, (reg.) murai, murar, muroi. (Sursa: Sinonime )
MUR s. v. dud, zid. (Sursa: Sinonime )
A muri ≠ a (se) naște, a învia, a răsări, a trăi, a viețui (Sursa: Antonime )
mur (múri), s. m. – Perete, zid (de apărare). – Mr. mur. Lat. murus (sec. XIX), cultism din epoca romantică. Este cuvînt moștenit în mr. (Sursa: DER )
mur (múri), s. m. – Rug și fruct al arbuștilor din specia Rubus. – Mr. mur. Lat. mōrus (Pușcariu 1132; Candrea-Dens., 1173; Mușlea, Dacor., V, 619 și VIII, 212; REW 5696a), cf. it. moro. Rezultatul u ‹ o n-a fost explicat satisfăcător; der. din gr. ionic μοῦρον (Diculescu, Elementele, 481) sau din ngr. μουριά (Roesler 573) nu e probabilă. – Der. mură, s. f. (fructul murului), mr. (a)mură, cf., it., prov., cat., sp., port. mora, fr. mûre (REW 5696); muret (var. muriș), s. n. (tufiș de muri). Din rom. provin mag. múr (Edelspacher 19) și țig. sp. muri „frag” (Besses 111). (Sursa: DER )
mur (arbust, zid) s. m., pl. muri (Sursa: Ortografic )
