A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare
A ajunge pe drumuri = a sărăci, a scăpăta
A arunca (o) lumină (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumină (într-o chestiune) = a lămuri, a clarifica (o problemă)
A arunca lumină (într-o problemă) = a lămuri (o problemă)
A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba
A da (cuiva) mură-n gură = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort
A da cuiva zbranca = a izgoni pe cineva, a-l lăsa pe drumuri
A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare
A da ortul popii = a muri
A face pe râiosul = a fi mândru sau înfumurat fără motiv; a-și da aere
A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață
A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice
A fi mândru ca un păun = a fi îngâmfat, înfumurat; a se mândri, a se îngâmfa
A fi pe patul de moarte (sau pe patul morții) = a fi pe punctul de a muri, a fi în agonie, în comă
A i se face (cuiva) calea cruce cu cineva = a-i ieși cuiva cineva în cale, a se încrucișa drumurile mai multor persoane
A i se isprăvi cuiva zilele = a muri
A i se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-și aranja treburile
A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat
A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; a muri
A intrat murga în sat = s-a înserat
A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înțelege, a se lămuri
A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva)
A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare
A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); a muri
A nu mai avea unde să-și pună capul = a ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac
A nu-l mai încăpea cămașa = a fi înfumurat; a-i merge cuiva foarte bine
A privi cu ochi de piatră = a privi nepăsător, rece, înmărmurit
A pune (sau a încrucișa) mâinile pe piept = a muri
A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute
A pune mâinile pe piept = a muri
A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme
A păzi drumul (sau drumurile) = a umbla haimana
A rămâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpăta
A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai
A scoate mahmurul (din cineva) = a duce la exasperare, a enerva (pe cineva)
A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîntoarsă) = a muri
A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica
A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri
A se sfârși la inimă = a se îmbolnăvi, a muri de durere, a fi colpeșit de durere
A se strânge (acasă) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă
A se strămuta de aici (sau din viață) = a muri
A se topi (sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă
A se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură
A se ține (sau a fi, a umbla) cu nasul pe sus = a fi înfumurat, îngâmfat
A strânge masa = a aduna de pe masă mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat
A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă
A tremura carnea pe cineva = a tremura de frică
A tremura după bani = a fi lacom de bani; a fi zgârcit
A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig)
MUR1,muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile (Rubus); arbust din această specie. – Lat. morus. (Sursa: DEX '98 )
MUR2,muri, s. m. (Latinism înv.) Zid. – Din lat. murus. (Sursa: DEX '98 )
MUR1 ~im. Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz și cu fructe negre, comestibile; rug. /<lat. morus (Sursa: NODEX )
MUR2 ~im. înv. Element de construcție executat din piatră, beton etc., care închide sau separă o încăpere; perete. /<lat. murus (Sursa: NODEX )
MURs.m. (Liv.) Zid. [< lat. murus, cf. fr. mur, it. muro]. (Sursa: DN )
MUR s. (BOT.; Rubus) (înv. și reg.) rug, (reg.) murai, murar, muroi. (Sursa: Sinonime )
MUR s. v. dud, zid. (Sursa: Sinonime )
mur (múri), s. m. – Perete, zid (de apărare). – Mr. mur. Lat. murus (sec. XIX), cultism din epoca romantică. Este cuvînt moștenit în mr. (Sursa: DER )
mur (múri), s. m. – Rug și fruct al arbuștilor din specia Rubus. – Mr. mur. Lat. mōrus (Pușcariu 1132; Candrea-Dens., 1173; Mușlea, Dacor., V, 619 și VIII, 212; REW 5696a), cf. it. moro. Rezultatul u ‹ o n-a fost explicat satisfăcător; der. din gr. ionic μοῦρον (Diculescu, Elementele, 481) sau din ngr. μουριά (Roesler 573) nu e probabilă. – Der. mură, s. f. (fructul murului), mr. (a)mură, cf., it., prov., cat., sp., port. mora, fr. mûre (REW 5696); muret (var. muriș), s. n. (tufiș de muri). Din rom. provin mag. múr (Edelspacher 19) și țig. sp. muri „frag” (Besses 111). (Sursa: DER )
mur (arbust, zid) s. m., pl. muri (Sursa: Ortografic )
