(A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni
A mânca praz = a spune minciuni
A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vădite, a căuta să înșeli (pe cineva) în chip grosolan
A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba
A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bârfi
A spune (sau a înșira, a îndruga) moși pe groși (sau moși păroși) = a îndruga nimicuri, a spune vorbe fără temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste
A spune goange = a spune fleacuri, minciuni
A tăia (la) piroane = a spune minciuni
A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni
A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, bârfeli de la unii la alții
A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute
Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni
a umbla cu șopârcăi = a umbla cu amăgele, cu minciuni, cu înșelăciuni
a umbla cu șopârcăieli = a recurge la minciuni, la tertipuri, la subterfugii, la vicleșuguri
MINCIUNÍ,minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună. (Sursa: DEX '98 )
MINCIUNÍ vb. v. minți. (Sursa: Sinonime )
minciuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunésc, imperf. 3 sg. minciuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. minciuneáscă (Sursa: Ortografic )
MINCIÚNĂ,minciuni, s. f. 1. Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva; neadevăr. ◊ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minți. ♦ Înșelăciune, vicleșug. ♦ Ficțiune, născocire, plăsmuire. ♦ (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunică (2). – Lat. mentio, -onis. (Sursa: DEX '98 )
A MINCIUNÍ ~ésc 1. tranz. pop. A induce în eroare, recurgând la minciuni; a minți; a înșela. 2. intranz. A umbla cu minciuni. /Din minciună (Sursa: NODEX )
MINCIÚNĂ ~if. 1) Afirmație prin care se denaturează în mod intenționat adevărul; neadevăr. A spune ~i. ◊ ~ gogonată, ~ încornorată neadevăr exagerat. A se prinde cu ~a a (se) descoperi, a lăsa să (se) descopere un neadevăr. 2) Plăsmuire răuvoitoare pusă în circulație; scornitură; născocire. ◊ Ce-i în mână nu-i ~ nu te bizui pe promisiuni, ci mulțumește-te cu ce ai în mod sigur. [G.-D. minciunii] /<lat. mentio, ~onis (Sursa: NODEX )
MINCIÚNĂ s. 1. invenție, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.)2. v. ipocrizie. 3. v. minciunea. (Sursa: Sinonime )
MINCIÚNĂ s. v. amăgire, eres, erezie, iluzie, pătlagină. (Sursa: Sinonime )
Minciună ≠ adevăr (Sursa: Antonime )
minciúnă (minciúni), s. f. – 1. Neadevăr. – 2. Gogoașă. – Mr. mințună, mințune, megl. minciună. Lat. *mentitiōnem, redus la *mentiōnem (Cipariu, Principii, 96; Meyer, Alb. St., IV, 126; Pușcariu, 1082; Candrea-Dens., 1136; Pascu, I, 116; REW 5508); cf. lat. *mentionāre › mr. minciunedzu, minciunare, megl. minciun, minciunari. Der. de la a minți, prin intermediul lui *mințiciune redus ca putrezi › putrejune, repezi › repejune, pare mai puțin sigură, pentru că reducerile sînt numai secundare și tîrzii (cf. putreziciune, repeziciune) și nu au eliminat în nici un caz formele întregi (cf. împuți › împuțiciune; dar nu este urmă de *mințiciune). – Cf. minți, desminți. Der. mincinos, adj. (care spune minciuni); minciuna, vb. (Trans., a ticlui, a însăila); minciunea, s. f. (gogoașă); minciunos, adj. (Mold., care minte); minciuni, vb. (Mold., a minți, a înșela). (Sursa: DER )
minciúnă s. f., g.-d. art. minciúnii; pl. minciúni (Sursa: Ortografic )
