Dex.Ro Mobile
Vezi 14 expresii

« Back
MINCIUNÍ, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună. (Sursa: DEX '98 )

A MINCIUNÍ ~ésc 1. tranz. pop. A induce în eroare, recurgând la minciuni; a minți; a înșela. 2. intranz. A umbla cu minciuni. /Din minciună (Sursa: NODEX )

MINCIUNÍ vb. v. minți. (Sursa: Sinonime )

minciuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunésc, imperf. 3 sg. minciuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. minciuneáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
minciună   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular minciu minciuna
plural minciuni minciunile
genitiv-dativ singular minciuni minciunii
plural minciuni minciunilor
vocativ singular minciună, minciuno
plural minciunilor

minciuni   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) minciuni minciunire minciunit minciunind singular plural
minciunește minciuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) minciunesc (să) minciunesc minciuneam minciunii minciunisem
a II-a (tu) minciunești (să) minciunești minciuneai minciuniși minciuniseși
a III-a (el, ea) minciunește (să) minciunească minciunea minciuni minciunise
plural I (noi) minciunim (să) minciunim minciuneam minciunirăm minciuniserăm, minciunisem*
a II-a (voi) minciuniți (să) minciuniți minciuneați minciunirăți minciuniserăți, minciuniseți*
a III-a (ei, ele) minciunesc (să) minciunească minciuneau minciuni minciuniseră
* Formă nerecomandată