MÂNCĂRÍCI s. n. (Fam.) Mâncărime. ◊ Expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț. – Mâncare + suf. -ici. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MÂNCĂRÍCI n. fam. Senzație de furnicare a pielii (provocată de diferite boli, de înțepătura unor insecte etc.) și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărime. ◊ A avea ~ a nu avea astâmpăr; a se fâțâi. A avea ~ pe limbă a fi limbut; a vorbi neîntrebat. /mâncare + suf. ~ici (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art. mâncărícii; pl. mâncăréle, art. mâncărélele (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

MÂNCĂRÍCĂ s. (reg.) mâncărioară, mâncăriță, mâncărușă. (O ~ cu carne.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

MÂNCĂRÍCĂ s. v. tocană. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

MÂNCĂRÍCI s. v. mâncărime, prurit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

mâncăríci s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard