mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art. mâncărícii; pl. mâncăréle, art. mâncărélele (Sursa: DOOM 2 )
MÂNCĂRÍCĂ s. (reg.) mâncărioară, mâncăriță, mâncărușă. (O ~ cu carne.) (Sursa: Sinonime )
MÂNCĂRÍCĂ s. v. tocană. (Sursa: Sinonime )
| mâncărică (pl. ele) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mâncărică | mâncărica |
| plural | mâncărele | mâncărelele |
| genitiv-dativ | singular | mâncărele | mâncărelei |
| plural | mâncărele | mâncărelelor |
| vocativ | singular | mâncărică, mâncărico |
| plural | mâncărelelor |
| mâncărică (g.-d. -ici) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mâncărică | mâncărica |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | mâncărici | mâncăricii |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | mâncărică, mâncărico |
| plural | — |
