INSULTÁ,insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare. (Sursa: DEX '98 )
INSULTÁvb. I. tr. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. [P.i. insúlt, 3,6 -tă. / < fr. insulter, cf. lat. insultare]. (Sursa: DN )
INSULTÁvb. tr. a aduce (cuiva) o insultă; (fig.) a brava cu insolență. (< fr. insulter) (Sursa: MDN )
INSULTÁ vb. v. jigni. (Sursa: Sinonime )
insultá vb., ind. prez. 1 sg. insúlt, 3 sg. și pl. insúltă (Sursa: Ortografic )
INSÚLTĂ,insulte, s. f. Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie. – Din fr. insulte. (Sursa: DEX '98 )
A INSULTÁ insúlttranz. (persoane) A trata cu insulte; a înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a ofensa. /<fr. insulter, lat. insultare (Sursa: NODEX )
INSÚLTĂ ~ef. Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; jignire; ofensă; injurie. [G.-D. insultei] /<fr. insulte (Sursa: NODEX )