INSÚLTĂ, insulte, s. f. Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie. – Din fr. insulte. (Sursa: DEX '98 )
INSÚLTĂ ~e f. Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; jignire; ofensă; injurie. [G.-D. insultei] /<fr. insulte (Sursa: NODEX )
INSÚLTĂ s.f. Jignire, ofensă. [< fr. insulte]. (Sursa: DN )
INSULTĂ s. f. jignire, ofensă, injurie. (< fr. insulte) (Sursa: MDN )
INSÚLTĂ s. v. jignire. (Sursa: Sinonime )
insúltă s. f., g.-d. art. insúltei; pl. insúlte (Sursa: Ortografic )
| insulta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) insulta | insultare | insultat | insultând | singular | plural |
| insultă | insultați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | insult | (să) insult | insultam | insultai | insultasem |
| a II-a (tu) | insulți | (să) insulți | insultai | insultași | insultaseși |
| a III-a (el, ea) | insultă | (să) insulte | insulta | insultă | insultase |
| plural | I (noi) | insultăm | (să) insultăm | insultam | insultarăm | insultaserăm, insultasem* |
| a II-a (voi) | insultați | (să) insultați | insultați | insultarăți | insultaserăți, insultaseți* |
| a III-a (ei, ele) | insultă | (să) insulte | insultau | insultară | insultaseră |
* Formă nerecomandată
| insultă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | insultă | insulta |
| plural | insulte | insultele |
| genitiv-dativ | singular | insulte | insultei |
| plural | insulte | insultelor |
| vocativ | singular | insultă, insulto |
| plural | insultelor |
