ÎNDREPTĂȚÍ,îndreptățesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate. (Sursa: DEX '98 )
ÎNDREPTĂȚÍT, -Ă,îndreptățiți, -te, adj. Care are dreptul la ceva; autorizat să...; justificat; îndrituit. – V. îndreptăți. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNDREPTĂȚÍ ~ésctranz. 1) A face să fie în drept de a realiza ceva; a autoriza. 2) (acțiuni, opinii etc.) A considera ca just, legitim; a justifica; a motiva. ~ o faptă. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovăți; a dezvinui; a disculpa; a justifica. /în + dreptate (Sursa: NODEX )
ÎNDREPTĂȚÍ vb. 1. v. justifica. 2. a autoriza, a îngădui, a justifica, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.) (Sursa: Sinonime )
ÎNDREPTĂȚÍ vb. v. apăra, dezvinovăți, disculpa, justifica, scuza. (Sursa: Sinonime )
ÎNDREPTĂȚÍT adj. 1. v. fundamentat. 2. drept, just, legitim. (O cerere ~.)3. v. chemat. 4. v. au-torizat. (Sursa: Sinonime )
A (se) îndreptăți ≠ a (se) învinovăți, a (se) învinui, a nedreptăți (Sursa: Antonime )
A îndreptăți ≠ a acuza, a învinui (Sursa: Antonime )
Îndreptățit ≠ neîndreptățit (Sursa: Antonime )
îndreptățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndreptățésc, imperf. 3 sg. îndreptățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndreptățeáscă (Sursa: Ortografic )
