ÎNCRÉDE,încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A încredința ceva cuiva. – În + crede. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCREZÚT, -Ă,încrezuți, -te, adj. Care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – V. încrede. (Sursa: DEX '98 )
A SE ÎNCRÉDE mă încrédintranz. 1) A avea (toată) nădejdea. Mă încred în tine. 2) (mai ales în construcții negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o părere exagerată despre sine; a se supraevalua. /în + a crede (Sursa: NODEX )
ÎNCREZÚT ~tă (~ți, ~te)și substantival (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; mândru; fudul; falnic; semeț; măreț; îngâmfat; înfumurat. /v. a (se) încrede (Sursa: NODEX )
ÎNCRÉDE vb. 1. v. bizui. 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se lăsa, a se sprijini. (Te poți ~ în mine!)3. v. crede. 4. v. îngâmfa. (Sursa: Sinonime )
ÎNCRÉDE vb. v. asigura, da, încredința, înmâna, întinde, preda, remite, transmite. (Sursa: Sinonime )
ÎNCREZÚT adj. v. îngâmfat. (Sursa: Sinonime )
Încrezut ≠ modest (Sursa: Antonime )
încréde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încréd, imperf. 3 sg. încredeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încreádă; part. încrezút (Sursa: Ortografic )
