ÎNCREZÚT, -Ă, încrezuți, -te, adj. Care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – V. încrede. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCREZÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; mândru; fudul; falnic; semeț; măreț; îngâmfat; înfumurat. /v. a (se) încrede (Sursa: NODEX )
ÎNCREZÚT adj. v. îngâmfat. (Sursa: Sinonime )
Încrezut ≠ modest (Sursa: Antonime )
| încrede verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) încrede | încredere | încrezut | încrezând | singular | plural |
| încrezi, încrede- | încredeți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | încred, încrez | (să) încred, încrez | încredeam | încrezui | încrezusem |
| a II-a (tu) | încrezi | (să) încrezi | încredeai | încrezuși | încrezuseși |
| a III-a (el, ea) | încrede | (să) încreadă, încrează | încredea | încrezu | încrezuse |
| plural | I (noi) | încredem | (să) încredem | încredeam | încrezurăm | încrezuserăm, încrezusem* |
| a II-a (voi) | încredeți | (să) încredeți | încredeați | încrezurăți | încrezuserăți, încrezuseți* |
| a III-a (ei, ele) | încred | (să) încreadă, încrează | încredeau | încrezură | încrezuseră |
* Formă nerecomandată
| încrezut adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | încrezut | încrezutul | încrezută | încrezuta |
| plural | încrezuți | încrezuții | încrezute | încrezutele |
| genitiv-dativ | singular | încrezut | încrezutului | încrezute | încrezutei |
| plural | încrezuți | încrezuților | încrezute | încrezutelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
