Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

ÎNCOLȚÍ, încolțesc, vb. IV. I. Intranz. (Despre plante; la pers. 3) A da colț, a răsări din pământ; a germina. ♦ Fig. (Despre idei, sentimente) A începe să se dezvolte; a apărea, a se ivi, a se naște. II. Tranz. A înfige colții spre a mușca. ♦ A înconjura din toate părțile, fără a mai da posibilitate de retragere. ♦ Fig. (Despre oameni) A prinde pe cineva la strâmtoare; (despre abstracte) a cuprinde, a copleși. – În + colț. (Sursa: DEX '98 )

ÎNCOLȚÍT1 s. n. Faptul de a încolți; încolțire. – V. încolți. (Sursa: DEX '98 )

ÎNCOLȚÍT2, -Ă, încolțiți, -te, adj. 1. (Despre plante) Răsărit2, germinat. 2. Mușcat, prins cu colții. ♦ Fig. Prins la strâmtoare. – V. încolți. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNCOLȚÍ1 ~ésc tranz. 1) (despre unele animale) A apuca cu colții. 2) (despre ființe) A înconjura amenințător din toate părțile. 3) fig. (despre persoane) A ataca cu vehemență și răutate. /în + colț (Sursa: NODEX )

A ÎNCOLȚÍ2 pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre semințe, tuberculi, bulbi etc.) A da colț; a germina. Plantele au ~it. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei etc.) A începe să se contureze; a prinde consistență; a înmuguri; a se deștepta; a se înfiripa. ~ un grăunte de speranță. /în + colț (Sursa: NODEX )

ÎNCOLȚÍ vb. v. germina. (Sursa: Sinonime )

ÎNCOLȚÍ vb. v. apărea, arăta, ivi, mușca. (Sursa: Sinonime )

ÎNCOLȚÍT adj. germinat. (Sursa: Sinonime )

ÎNCOLȚÍT s. germinație. (Sursa: Sinonime )

încolțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolțésc, imperf. 3 sg. încolțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încolțeáscă (Sursa: Ortografic )

încolțít s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
încolți   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încolți încolțire încolțit încolțind singular plural
încolțește încolțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încolțesc (să) încolțesc încolțeam încolții încolțisem
a II-a (tu) încolțești (să) încolțești încolțeai încolțiși încolțiseși
a III-a (el, ea) încolțește (să) încolțească încolțea încolți încolțise
plural I (noi) încolțim (să) încolțim încolțeam încolțirăm încolțiserăm, încolțisem*
a II-a (voi) încolțiți (să) încolțiți încolțeați încolțirăți încolțiserăți, încolțiseți*
a III-a (ei, ele) încolțesc (să) încolțească încolțeau încolți încolțiseră
* Formă nerecomandată

încolțit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încolțit încolțitul încolți încolțita
plural încolțiți încolțiții încolțite încolțitele
genitiv-dativ singular încolțit încolțitului încolțite încolțitei
plural încolțiți încolțiților încolțite încolțitelor
vocativ singular
plural