ÎNCOLȚÍT1 s. n. Faptul de a încolți; încolțire. – V. încolți. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCOLȚÍT2, -Ă, încolțiți, -te, adj. 1. (Despre plante) Răsărit2, germinat. 2. Mușcat, prins cu colții. ♦ Fig. Prins la strâmtoare. – V. încolți. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCOLȚÍT adj. germinat. (Sursa: Sinonime )
ÎNCOLȚÍT s. germinație. (Sursa: Sinonime )
încolțít s. n. (Sursa: Ortografic )
| încolți verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) încolți | încolțire | încolțit | încolțind | singular | plural |
| încolțește | încolțiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | încolțesc | (să) încolțesc | încolțeam | încolții | încolțisem |
| a II-a (tu) | încolțești | (să) încolțești | încolțeai | încolțiși | încolțiseși |
| a III-a (el, ea) | încolțește | (să) încolțească | încolțea | încolți | încolțise |
| plural | I (noi) | încolțim | (să) încolțim | încolțeam | încolțirăm | încolțiserăm, încolțisem* |
| a II-a (voi) | încolțiți | (să) încolțiți | încolțeați | încolțirăți | încolțiserăți, încolțiseți* |
| a III-a (ei, ele) | încolțesc | (să) încolțească | încolțeau | încolțiră | încolțiseră |
* Formă nerecomandată
| încolțit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | încolțit | încolțitul | încolțită | încolțita |
| plural | încolțiți | încolțiții | încolțite | încolțitele |
| genitiv-dativ | singular | încolțit | încolțitului | încolțite | încolțitei |
| plural | încolțiți | încolțiților | încolțite | încolțitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
