Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

ÎNĂBUȘÍ, înắbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (în expr.) A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuși. (Sursa: DEX '98 )

ÎNĂBUȘÍT, -Ă, înăbușiți, -te, adj. 1. (Despre sunete, voce) Fără putere, stins, înecat. 2. (Despre alimente) Fiert în aburi (vasul fiind acoperit cu un capac). – V. înăbuși. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNĂBUȘÍ înăbuș tranz. 1) A face să se înăbușe; a asfixia. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (alimente, legume etc.) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acțiuni, manifestări etc.) A potoli prin violență; a reprima. ~ o demonstrație. 5) A face să nu se mai producă. ~ focul. 6) (sentimente, stări sufletești etc.) A stăvili printr-un efort de voință; a înfrâna; a controla; a domina. ~ emoțiile. /în + a năbuși (Sursa: NODEX )

A SE ÎNĂBUȘÍ mă înăbuș intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer sau din cauza căldurii etc.); a se sufoca; a se asfixia. 2) fig. A se simți într-un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se sufoca. /în + a năbuși (Sursa: NODEX )

ÎNĂBUȘÍ vb. 1. v. asfixia. 2. a strangula, a sufoca. (Emoția îl ~.) 3. (fig.) a comprima. (Își ~ un suspin.) 4. v. reprima. 5. v. stinge. 6. v. năpădi. (Sursa: Sinonime )

ÎNĂBUȘÍ vb. v. ascunde, tăinui. (Sursa: Sinonime )

ÎNĂBUȘÍT adj., adv. 1. adj. v. asfixiat. 2. adj. v. gâtuit. 3. adj. v. înfundat. 4. adj. v. stins. 5. adj., adv. v. mocnit. (Sursa: Sinonime )

înăbușí vb., ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 sg. și pl. înăbușă, imperf. 3 sg. înăbușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înăbușe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înăbuși   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înăbuși înăbușire înăbușit înăbușind singular plural
înăbușă înăbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înăbuș (să) înăbuș înăbușeam înăbușii înăbușisem
a II-a (tu) înăbuși (să) înăbuși înăbușeai înăbușiși înăbușiseși
a III-a (el, ea) înăbușă (să) înăbușe înăbușea înăbuși înăbușise
plural I (noi) înăbușim (să) înăbușim înăbușeam înăbușirăm înăbușiserăm, înăbușisem*
a II-a (voi) înăbușiți (să) înăbușiți înăbușeați înăbușirăți înăbușiserăți, înăbușiseți*
a III-a (ei, ele) înăbușă (să) înăbușe înăbușeau înăbuși înăbușiseră
* Formă nerecomandată

înăbușit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înăbușit înăbușitul înăbuși înăbușita
plural înăbușiți înăbușiții înăbușite înăbușitele
genitiv-dativ singular înăbușit înăbușitului înăbușite înăbușitei
plural înăbușiți înăbușiților înăbușite înăbușitelor
vocativ singular
plural