ÎNĂBUȘÍT, -Ă, înăbușiți, -te, adj. 1. (Despre sunete, voce) Fără putere, stins, înecat. 2. (Despre alimente) Fiert în aburi (vasul fiind acoperit cu un capac). – V. înăbuși. (Sursa: DEX '98 )
ÎNĂBUȘÍT adj., adv. 1. adj. v. asfixiat. 2. adj. v. gâtuit. 3. adj. v. înfundat. 4. adj. v. stins. 5. adj., adv. v. mocnit. (Sursa: Sinonime )
| înăbuși verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) înăbuși | înăbușire | înăbușit | înăbușind | singular | plural |
| înăbușă | înăbușiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | înăbuș | (să) înăbuș | înăbușeam | înăbușii | înăbușisem |
| a II-a (tu) | înăbuși | (să) înăbuși | înăbușeai | înăbușiși | înăbușiseși |
| a III-a (el, ea) | înăbușă | (să) înăbușe | înăbușea | înăbuși | înăbușise |
| plural | I (noi) | înăbușim | (să) înăbușim | înăbușeam | înăbușirăm | înăbușiserăm, înăbușisem* |
| a II-a (voi) | înăbușiți | (să) înăbușiți | înăbușeați | înăbușirăți | înăbușiserăți, înăbușiseți* |
| a III-a (ei, ele) | înăbușă | (să) înăbușe | înăbușeau | înăbușiră | înăbușiseră |
* Formă nerecomandată
| înăbușit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | înăbușit | înăbușitul | înăbușită | înăbușita |
| plural | înăbușiți | înăbușiții | înăbușite | înăbușitele |
| genitiv-dativ | singular | înăbușit | înăbușitului | înăbușite | înăbușitei |
| plural | înăbușiți | înăbușiților | înăbușite | înăbușitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
