Dex imbracat, imbracat, definiţie imbracat, dex.ro Mobile

(A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac
A fi ca o sorcovă = a fi îmbrăcat caraghios, împopoțonat
A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat
A fi pus la punct = a fi aranjat, bine îmbrăcat
A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar
A fi) îmbrăcat ușor = (a fi) îmbrăcat cu haine subțiri
A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru (în semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte
A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențos, zdrențăros
A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase
Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; prost îmbrăcat, zdrențăros

ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. ♦ Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). (Sursa: DEX '98 )

A ÎMBRĂCÁ îmbrác tranz. 1) (haine) A pune pe corp. ~ rochia. 2) (ființe) A acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp. ~ copilul. 3) (persoane, încăperi etc.) A asigura cu haine, cu lucruri casnice. ~ familia. ~ casa. 4) și fig. A asigura cu un înveliș extern. ~ o pernă. ~ o carte. [Sil. îm-bră-] /<lat. îmbracare (Sursa: NODEX )

ÎMBRĂCÁ vb. 1. a se echipa, a se înveșmânta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a-și lua, a-și pune. (Și-a ~ haina și a plecat.) 3. a pune, a trage. (~ cămașa pe tine.) 4. v. înfăța. 5. v. tapisa. 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) 7. v. fereca. (Sursa: Sinonime )

îmbrăcá (îmbrác, îmbrăcát), vb. – 1. A (-și) acoperi corpul cu veșminte. – 2. A acoperi, a înveli. – 3. A împărți, a distribui. – 4. (Rar) A (se) întoarce, a (se) inversa. Lat. *imbracāre, de la bracae, cf. brace, brăcire (Pușcariu 780; Candrea-Dens., 147; REW 4281; DAR), cf. it. (im)bricare. Pentru sensul lat. bracāre „a-și pune pantaloni”, cf. Castro 178 (DAR crede că trebuie plecat de la sensul cuvîntului it. „a înfășura în scutece”). – Der. îmbrăcăciune, s. f. (înv., veșmînt); îmbrăcătură, s. f. (acțiunea de a se îmbrăca); neîmbrăcat, adj. (gol, fără haine); îmbrăcăminte, s. f. (haină, veșmînt; placentă); desbrăca, vb. (a scoate hainele; a despuia), pe care Candrea-Dens., 178, îl derivă direct din lat. (Sursa: DER )

îmbrăca verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îmbrăca	îmbrăcare	îmbrăcat	îmbrăcând	singular	plural
		(a) îmbrăca	îmbrăcare	îmbrăcat	îmbrăcând	îmbracă	îmbrăcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îmbrac	(să) îmbrac	îmbrăcam	îmbrăcai	îmbrăcasem
	a II-a (tu)	îmbraci	(să) îmbraci	îmbrăcai	îmbrăcași	îmbrăcaseși
	a III-a (el, ea)	îmbracă	(să) îmbrace	îmbrăca	îmbrăcă	îmbrăcase
plural	I (noi)	îmbrăcăm	(să) îmbracăm	îmbrăcam	îmbrăcarăm	îmbrăcaserăm, îmbrăcasem*
	a II-a (voi)	îmbrăcați	(să) îmbracați	îmbrăcați	îmbrăcarăți	îmbrăcaserăți, îmbrăcaseți*
	a III-a (ei, ele)	îmbracă	(să) îmbrace	îmbrăcau	îmbrăcară	îmbrăcaseră

* Formă nerecomandată

îmbrăcat adjectiv		masculin		feminin
îmbrăcat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	îmbrăcat	îmbrăcatul	îmbrăcată	îmbrăcata
nominativ-acuzativ	plural	îmbrăcați	îmbrăcații	îmbrăcate	îmbrăcatele
genitiv-dativ	singular	îmbrăcat	îmbrăcatului	îmbrăcate	îmbrăcatei
genitiv-dativ	plural	îmbrăcați	îmbrăcaților	îmbrăcate	îmbrăcatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—