ÎMBRĂCÁT1 s. n. Faptul de a (se) îmbrăca; îmbrăcare. – V. îmbrăca. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu trupul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBRĂCÁT adj. 1. echipat, înveșmântat, (înv.) învăscut. (Persoană gata ~.) 2. acoperit, învelit. (Caiet ~.) (Sursa: Sinonime )
Îmbrăcat ≠ dezbrăcat, gol, nud (Sursa: Antonime )
îmbrăcát s. n. (Sursa: Ortografic )
| îmbrăca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) îmbrăca | îmbrăcare | îmbrăcat | îmbrăcând | singular | plural |
| îmbracă | îmbrăcați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | îmbrac | (să) îmbrac | îmbrăcam | îmbrăcai | îmbrăcasem |
| a II-a (tu) | îmbraci | (să) îmbraci | îmbrăcai | îmbrăcași | îmbrăcaseși |
| a III-a (el, ea) | îmbracă | (să) îmbrace | îmbrăca | îmbrăcă | îmbrăcase |
| plural | I (noi) | îmbrăcăm | (să) îmbracăm | îmbrăcam | îmbrăcarăm | îmbrăcaserăm, îmbrăcasem* |
| a II-a (voi) | îmbrăcați | (să) îmbracați | îmbrăcați | îmbrăcarăți | îmbrăcaserăți, îmbrăcaseți* |
| a III-a (ei, ele) | îmbracă | (să) îmbrace | îmbrăcau | îmbrăcară | îmbrăcaseră |
* Formă nerecomandată
| îmbrăcat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | îmbrăcat | îmbrăcatul | îmbrăcată | îmbrăcata |
| plural | îmbrăcați | îmbrăcații | îmbrăcate | îmbrăcatele |
| genitiv-dativ | singular | îmbrăcat | îmbrăcatului | îmbrăcate | îmbrăcatei |
| plural | îmbrăcați | îmbrăcaților | îmbrăcate | îmbrăcatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
