HOINÁR, -Ă,hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
HOINĂRÍ,hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla, a călători mult și fără țintă, fără căpătâi. – Din hoinar. (Sursa: DEX '98 )
A HOINĂRÍ ~éscintranz. 1) A fi hoinar; a rătăci; a vagabonda. 2) fig. fam. A umbla mult și fără rost (ca un hoinar); a rătăci; a vagabonda. /Din hoinar (Sursa: NODEX )
HOINÁR ~ă (~i, ~e)și substantival (despre ființe) Care umblă mult și fără rost; vagabond. Un câine ~. /oină + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
HOINÁR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.)2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.) (Sursa: Sinonime )
HOINĂRÍ vb. 1. a vagabonda, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua ~.)2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.)3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?) (Sursa: Sinonime )
hoinár adj. m. (sil. hoi-), s. m., pl. hoinári; f. sg. hoináră, pl. hoináre (Sursa: Ortografic )
hoinărí vb. (sil. hoi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoinărésc, imperf. 3 sg. hoinăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. hoinăreáscă (Sursa: Ortografic )
