- A bate maidanul ( sau maidanele) = a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda
- A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinări, a colinda
- A bate ulițile = a umbla fără rost, haimana; a hoinări
- A se strânge (acasă) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă
- A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă
- A umbla (de) frunza frăsinelului = a umbla fără nici un rost, fără nici un scop, a fi haimana; a hoinări
- A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda
- A umbla handralău = a umbla de colo până colo fără nici o treabă; a hoinări
- A umbla lela = a hoinări, a vagabonda, a bate drumurile
- A umbla în poghiazuri = a umbla fără rost, a hoinări
- a umbla ca un ștreaf = a hoinări
- a umbla tala-bala = a hoinări
- a umbla șvai chiranda = a hoinări
HOINÁR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
HOINÁR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre ființe) Care umblă mult și fără rost; vagabond. Un câine ~. /oină + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
HOINÁR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.) (Sursa: Sinonime )
hoinár adj. m. (sil. hoi-), s. m., pl. hoinári; f. sg. hoináră, pl. hoináre (Sursa: Ortografic )
| hoinar adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hoinar | hoinarul | hoinară | hoinara |
| plural | hoinari | hoinarii | hoinare | hoinarele |
| genitiv-dativ | singular | hoinar | hoinarului | hoinare | hoinarei |
| plural | hoinari | hoinarilor | hoinare | hoinarelor |
| vocativ | singular | hoinarule | hoinaro |
| plural | hoinarilor | hoinarelor |
