GAFÁ,gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer. (Sursa: DEX '98 )
GAFÁvb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer]. (Sursa: DN )
GAFÁvb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer) (Sursa: MDN )
gafá vb., ind. prez. 1 sg. gaféz, 3 sg. și pl. gafeáză (Sursa: Ortografic )
GÁFĂ,gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcații, la îndepărtarea ei de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat, și de care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe. (Sursa: DEX '98 )
A GAFÁ ~éz 1. tranz. A prinde cu o gafă. 2. intranz. A comite o gafă. /<fr. gaffer (Sursa: NODEX )
GÁFĂ1 ~ef. Dispozitiv alcătuit dintr-o prăjină, prevăzut cu un cârlig la unul din capete, ce servește la apucarea obiectelor de la distanță. [G.-D. gafei] /<fr. gaffe (Sursa: NODEX )
GÁFĂ2 ~ef. Acțiune sau vorbă nesocotită care poate ofensa pe cineva. A face o ~. [G.-D. gafei] /<fr. gaffe (Sursa: NODEX )
GÁFĂs.f.1. Piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, folosită pentru blocarea unui lanț în mișcare. ♦ Un fel de cârlig fixat de o prăjină, folosit la acostarea unei ambarcații etc. 2. (Fig.) Gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate supăra sau jigni. [< fr. gaffe]. (Sursa: DN )
GÁFĂ1s. f. 1. piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, pentru blocarea unui lanț în mișcare. 2. cârlig metalic fixat de o prăjină, la acostarea unei ambarcații. (< fr. gaffe) (Sursa: MDN )
GÁFĂ2s. f. gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate jigni. (< fr. gaffe) (Sursa: MDN )
GÁFĂ s. poznă, prostie. (A comite o ~.) (Sursa: Sinonime )
gáfă (piesă metalică, gest, cuvânt) s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe (Sursa: Ortografic )
