- A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face o gafă
- A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie
- A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă
- A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie
- A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși
- A scoate (sau a-i ieși) limba de-un cot = a) a-și pierde respirația, a gâfâi; b) a munci mult, a fi foarte ostenit
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer. (Sursa: DEX '98 )
A GAFÁ ~éz 1. tranz. A prinde cu o gafă. 2. intranz. A comite o gafă. /<fr. gaffer (Sursa: NODEX )
GAFÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer]. (Sursa: DN )
GAFÁ vb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer) (Sursa: MDN )
gafá vb., ind. prez. 1 sg. gaféz, 3 sg. și pl. gafeáză (Sursa: Ortografic )
| gafa verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) gafa | gafare | gafat | gafând | singular | plural |
| gafează | gafați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | gafez | (să) gafez | gafam | gafai | gafasem |
| a II-a (tu) | gafezi | (să) gafezi | gafai | gafași | gafaseși |
| a III-a (el, ea) | gafează | (să) gafeze | gafa | gafă | gafase |
| plural | I (noi) | gafăm | (să) gafăm | gafam | gafarăm | gafaserăm, gafasem* |
| a II-a (voi) | gafați | (să) gafați | gafați | gafarăți | gafaserăți, gafaseți* |
| a III-a (ei, ele) | gafează | (să) gafeze | gafau | gafară | gafaseră |
* Formă nerecomandată
| gafă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | gafă | gafa |
| plural | gafe | gafele |
| genitiv-dativ | singular | gafe | gafei |
| plural | gafe | gafelor |
| vocativ | singular | gafă, gafo |
| plural | gafelor |
