Dex ferfenita, ferfenita, definiţie ferfenita, dex.ro Mobile

FÉRFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) férfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélića. (Sursa: DEX '98 )

ferfenița verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ferfenița	ferfenițare	ferfenițat	ferfenițând	singular	plural
		(a) ferfenița	ferfenițare	ferfenițat	ferfenițând	ferfenițează	ferfenițați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ferfenițez	(să) ferfenițez	ferfenițam	ferfenițai	ferfenițasem
	a II-a (tu)	ferfenițezi	(să) ferfenițezi	ferfenițai	ferfenițași	ferfenițaseși
	a III-a (el, ea)	ferfenițează	(să) ferfenițeze	ferfenița	ferfeniță	ferfenițase
plural	I (noi)	ferfenițăm	(să) ferfenițăm	ferfenițam	ferfenițarăm	ferfenițaserăm, ferfenițasem*
	a II-a (voi)	ferfenițați	(să) ferfenițați	ferfenițați	ferfenițarăți	ferfenițaserăți, ferfenițaseți*
	a III-a (ei, ele)	ferfenițează	(să) ferfenițeze	ferfenițau	ferfenițară	ferfenițaseră

* Formă nerecomandată

ferfeniță substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	ferfeniță	ferfenița
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	ferfenițe	ferfeniței
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	ferfeniță, ferfenițo
vocativ	plural	—