| ferfenița verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) ferfenița | ferfenițare | ferfenițat | ferfenițând | singular | plural | ||
| ferfenițează | ferfenițați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | ferfenițez | (să) ferfenițez | ferfenițam | ferfenițai | ferfenițasem | |
| a II-a (tu) | ferfenițezi | (să) ferfenițezi | ferfenițai | ferfenițași | ferfenițaseși | ||
| a III-a (el, ea) | ferfenițează | (să) ferfenițeze | ferfenița | ferfeniță | ferfenițase | ||
| plural | I (noi) | ferfenițăm | (să) ferfenițăm | ferfenițam | ferfenițarăm | ferfenițaserăm, ferfenițasem* | |
| a II-a (voi) | ferfenițați | (să) ferfenițați | ferfenițați | ferfenițarăți | ferfenițaserăți, ferfenițaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | ferfenițează | (să) ferfenițeze | ferfenițau | ferfenițară | ferfenițaseră | ||
| ferfeniță substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ferfeniță | ferfenița |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | ferfenițe | ferfeniței |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | ferfeniță, ferfenițo | |
| plural | — | ||