Dex faptele, faptele, definiţie faptele, dex.ro Mobile

A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative
A lua (pe cineva) la trei-păzește = a cere (cuiva) explicații pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva)
A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia
A pune punctul pe i = a reda esențialul într-o discuție, a sublinia concluzia, faptele semnificative
A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre
A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale)
A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător
A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac
A(-și) pune sau a(-și) băga mâna în foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva
Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui
În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete

FAPT, fapte și (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum. (Sursa: DEX '98 )

FÁPTĂ, fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f. (Sursa: DEX '98 )

FAPT1 ~e n. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. ~istoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. ~e de limbă. 3) v. FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În ~ul zilei. În ~ul serii. /<lat. factum (Sursa: NODEX )

FÁPTĂ ~e f. Acțiune săvârșită de cineva; treabă. ~ eroică. ◊ În ~ în realitate. [G.-D. faptei] /<lat. facta (Sursa: NODEX )

!iárba-dátului-și-a-fáptului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-dátului-și-a-fáptului (Sursa: DOOM 2 )

BURUIANA-FÁPTULUI s. v. garanță, otrățel, pațachină, roibă. (Sursa: Sinonime )

FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen. (Sursa: Sinonime )

FÁPTĂ s. 1. lucru. (A comis o ~ nedemnă.) 2. ispravă. (Ce ~ ai mai comis?) 3. v. operă. (~ de binefacere.) 4. act, acțiune, (înv.) deală, (fig.) pas. (Răspund de ~ele mele.) (Sursa: Sinonime )

FAPTUL ZÍLEI s. v. auroră, crepuscul, zori. (Sursa: Sinonime )

IARBA-DATULUI-ȘI-A-FÁPTULUI s. v. feciorică. (Sursa: Sinonime )

IARBA-FÁPTULUI s. v. sclipeț. (Sursa: Sinonime )

fapt, -ă, adj. (înv.) făcut. (Sursa: DAR )

fapt (acțiune) s. n., pl. fápte (Sursa: Ortografic )

fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte (Sursa: Ortografic )

iárba-dátului-și-a-fáptului s. f. (Sursa: Ortografic )

fapt (acțiune) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	fapt	faptul
nominativ-acuzativ	plural	fapte	faptele
genitiv-dativ	singular	fapt	faptului
genitiv-dativ	plural	fapte	faptelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

faptă substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	faptă	fapta
nominativ-acuzativ	plural	fapte	faptele
genitiv-dativ	singular	fapte	faptei
genitiv-dativ	plural	fapte	faptelor
vocativ	singular	faptă, fapto
vocativ	plural	faptelor