Dex exagerat, exagerat, definiţie exagerat, dex.ro Mobile

(Merge sau calcă) parcă are ouă-n poală sau parcă calcă pe ouă = (merge) cu exagerată băgare de seamă
A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice
A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit
A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor
A despica (sau a tăia) firul (de păr) în patru = a cerceta în mod minuțios, a se ocupa de ceva cu minuțiozitate exagerată, mai mult decât este necesar
A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi
A fi cu ochi și cu sprâncene = a fi prea exagerat, prea bătător la ochi, prea evident (pentru a putea fi tăgăduit)
A fi mai catolic decât papa = a fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face)
A fi tras de păr = a fi relatat în mod exagerat, forțat, tendențios
A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată
A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine
A se întinde la cașcaval = a avea pretenții exagerate față de drepturile sau de posibilitățile sale
A sări (cuiva) de gât = a se repezi să îmbrățișeze pe cineva; a arăta cuiva dragoste (exagerată)
A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat
Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat, umflat
Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ
Peste seamă = peste măsură, exagerat
a face caz de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva, a prețui exagerat de mult pe cineva

EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. (Sursa: DEX '98 )

EXAGERÁT, -Ă adj. Care depășește proporțiile realității, care întrece adevărul, normalul. ♦ (Despre oameni) Care exagerează (importanța unor fapte etc.). // adv. Prea, din cale-afară de... [< exagera]. (Sursa: DN )

EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exagerare. (Sursa: DEX '98 )

exagera verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) exagera	exagerare	exagerat	exagerând	singular	plural
		(a) exagera	exagerare	exagerat	exagerând	exagerează	exagerați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	exagerez	(să) exagerez	exageram	exagerai	exagerasem
	a II-a (tu)	exagerezi	(să) exagerezi	exagerai	exagerași	exageraseși
	a III-a (el, ea)	exagerează	(să) exagereze	exagera	exageră	exagerase
plural	I (noi)	exagerăm	(să) exagerăm	exageram	exagerarăm	exageraserăm, exagerasem*
	a II-a (voi)	exagerați	(să) exagerați	exagerați	exagerarăți	exageraserăți, exageraseți*
	a III-a (ei, ele)	exagerează	(să) exagereze	exagerau	exagerară	exageraseră

* Formă nerecomandată

exagerat adjectiv		masculin		feminin
exagerat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	exagerat	exageratul	exagerată	exagerata
nominativ-acuzativ	plural	exagerați	exagerații	exagerate	exageratele
genitiv-dativ	singular	exagerat	exageratului	exagerate	exageratei
genitiv-dativ	plural	exagerați	exageraților	exagerate	exageratelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—