(A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte
(Oltean) cu douăzeci și patru (sau cu gura plină) de măsele = (om) voinic și isteț, descurcăreț, abil
A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut
A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele
A bate cîmpii = a divaga Porțiune de cîmpie, nefragmentată, situată între două văi principale ( Colentinei)
A bate la stroi sau a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi
A da ceva în (sau pe din) două = a împărți în două părți egale; a înjumătăți
A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva)
A fi (sau a sta) între două focuri = a fi încolțit din două părți
A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fățarnic, prefăcut
A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere
A nu plăti (nici) o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare
A nu se lăsa (cu una, cu două, o dată cu capul etc.) = a nu admite să cedeze, a se împotrivi cu îndârjire
A pune (pe cineva) pe două coloane = a demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul folosit de acesta
A rupe mâța în două = a fi voinic, energic, curajos
A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica
A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se încaiere; a media într-un conflict
A semăna (cu cineva) ca două picături (de apă) = a avea exact aceeași înfățișare cu altă persoană, a fi leit
A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul
A spune (cuiva) două vorbe = a comunica ceva cuiva
A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți
A umbla cu (sau a avea) două proțapuri la car = a fi pregătit pentru orice eventualitate
A umbla cu ostropețul = a umbla din casă în casă, invitând la ospățul de a doua zi după cununie
A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite
A umbla pe două cărări = a umbla clătinându-se, a fi beat
A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat
A împăca și capra, și varza = a mulțumi și pe unul, și pe altul; a împăca două interese opuse
A închide paranteza = a) a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări
A(-și) deschide (larg sau amândouă) ușile = a lăsa intrarea liberă; a primi cu bucurie pe cineva în casă
A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2) Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap
Cu amândouă mâinile = cu bunăvoință, foarte bucuros, din toată inima
Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede
Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat
Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neașteptate
Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic)
Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic
Rar) A face blau = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare
Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals
Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede
Una-două = întruna, mereu, continuu
Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare
În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă
În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale)
În doi peri = a) cărunt; care este între două vârste; b) (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) amețit de băutură; cherchelit
În părângă sau de-a părânga = pe umerii a două persoane (cu ajutorul unei prăjini) sau pe umărul unei singure persoane
Între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr
DOI, DÓUĂ num. card. Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. ◊ (Adjectival) Vine cu doi prieteni. ◊ Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. ◊ Expr. (Fam.) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul doi. ◊ (Intră în componența num. adverbial) A venit de două ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Plecau câte doi. ◊ (Substantivat) Trei de doi. ◊ Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... ◊ Expr. Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă. – Lat. *dui, duae. (Sursa: DEX '98 )
DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a. (Sursa: DEX '98 )
DOI2 dóuănum. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Două mere. ◊ În ~ timpi și trei mișcări foarte repede. Nu face nici două parale nu are nici o valoare. A nu scăpa cu una cu două a nu scăpa ușor. Din două una (sau una din două) ori una, ori alta; ori așa, ori așa. Nici una, nici două repede, fără a sta pe gânduri. A nu putea lega două vorbe (sau cuvinte) a fi redus, mărginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae (Sursa: NODEX )
*Răzbói Mondiál (Prímul/al Dóilea ~)(-di-al) s. propriu n. (Sursa: DOOM 2 )
*Răzbóiul celor Dóuă Róze s. propriu n. (Sursa: DOOM 2 )
DE DÓI s. breaza (art.), ungureasca (art.), ca-la-Breaza. (~ este un dans popular.) (Sursa: Sinonime )
DOI-DÍNȚI s. v. dentiță. (Sursa: Sinonime )
dói (-óuă), num. – Număr într unu și trei. – Mr. doi, dao, megl. doi, două, istr. doi, do. Lat. dui, f. duae (Pușcariu 540; Candrea-Dens., 503; REW 2798); cf. it. due (v. it. dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, fr. deux, cat., sp. dos, port. dous, duas. – Der. al doilea, num.; douăzeci, num.; doime, s. f. (jumătate); îndoi, vb. (a duplica; a dubla; a îndoi; a se îndoi; a oscila); îndoială, s. f. (nesiguranță; oscilație); îndoielnic, adj. (nesigur; incert); îndoință, s. f. (înv., îndoială); îndoios, adj. (nesigur); neîndoios, adj. (sigur, cert); îndoit, adj. (de două ori mai mult; dublu; îndoit; oscilant, nesigur); îndoiciune, s. f. (înv., îndoială); îndoitură, s. f. (încovoiere; cotitură); desdoi, vb. (a desfășura, a întinde); adăurat, adj. (Banat, nou, recent), de la adăoară ‹ a doua oară. (Sursa: DER )
doi num. m., f. dóuă (Sursa: Ortografic )
doi-dínți (bot.) s. m. (Sursa: Ortografic )
doi-fráți (bot.) s. m. (Sursa: Ortografic )
dóilea (precedat de al) num. m.(sil. doi-lea în tempo rapid /do-i-lea în tempo lent), f. a dóua (Sursa: Ortografic )
dóuă mii num. (Sursa: Ortografic )
dóuă míilea (precedat de al) num. m., f. a dóuă mia (Sursa: Ortografic )
