Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner. (Sursa: DEX '98 )

DISCIPLINÁR, -Ă, disciplinari, -e, adj. (Adesea adverbial) Conform cu disciplina, privitor la disciplină, urmărind disciplina sau disciplinarea. ◊ Pedeapsă (sau sancțiune) disciplinară = sancțiune care se aplică unei persoane pentru încălcarea regulilor de disciplină a muncii din instituția sau organizația în care activează. Pe cale disciplinară = prin pedeapsă disciplinară. – Din fr. disciplinaire. (Sursa: DEX '98 )

A DISCIPLINÁ ~éz tranz. A face să se disciplineze. /<fr. discipliner (Sursa: NODEX )

A SE DISCIPLINÁ mă ~éz intranz. Ase obișnui cu disciplina; a căpăta spirit de disciplină. /<fr. discipliner (Sursa: NODEX )

DISCIPLINÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de disciplină; propriu disciplinei. ◊ Sancțiune ~ă pedeapsă pentru nerespectarea disciplinei. /<fr. disciplinaire (Sursa: NODEX )

DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari]. (Sursa: DN )

DISCIPLINÁR, -Ă adj. Potrivit disciplinei, de disciplină. ◊ Pedeapsă disciplinară = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. [Cf. fr. disciplinaire, it. disciplinare]. (Sursa: DN )

DISCIPLINÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari) (Sursa: MDN )

DISCIPLINÁR, -Ă adj. (și adv.) potrivit disciplinei. ♦ pedeapsă ~ă = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. 2. referitor la o disciplină științifică. (< fr. disciplinaire) (Sursa: MDN )

discipliná vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplinéz, 3 sg. și pl. disciplineáză (Sursa: Ortografic )

disciplinár adj. m. (sil. -pli-), pl. disciplinári; f. sg. disciplináră, pl. disciplináre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
disciplina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) disciplina disciplinare disciplinat disciplinând singular plural
disciplinea disciplinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disciplinez (să) disciplinez disciplinam disciplinai disciplinasem
a II-a (tu) disciplinezi (să) disciplinezi disciplinai disciplinași disciplinaseși
a III-a (el, ea) disciplinea (să) disciplineze disciplina disciplină disciplinase
plural I (noi) disciplinăm (să) disciplinăm disciplinam disciplinarăm disciplinaserăm, disciplinasem*
a II-a (voi) disciplinați (să) disciplinați disciplinați disciplinarăți disciplinaserăți, disciplinaseți*
a III-a (ei, ele) disciplinea (să) disciplineze disciplinau disciplina disciplinaseră
* Formă nerecomandată

disciplinar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disciplinar disciplinarul disciplina disciplinara
plural disciplinari disciplinarii disciplinare disciplinarele
genitiv-dativ singular disciplinar disciplinarului disciplinare disciplinarei
plural disciplinari disciplinarilor disciplinare disciplinarelor
vocativ singular disciplinarule disciplinaro
plural disciplinarilor disciplinarelor