DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro să o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din fr. dérouter. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DERUTÁ vb. I. tr. A zăpăci, a încurca; a dezorienta; a înșela. [< fr. dérouter]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DERUTÁ vb. tr. a zăpăci, a încurca; a dezorienta, a descumpăni; a înșela. (< fr. dérouter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DERUTÁ vb. v. dezorienta. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

derutá (derutéz, derutát), vb. – A rătăci, a încurca, zăpăci. Fr. dérouter. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

derutá vb., ind. prez. 1 sg. derutéz, 3 sg. și pl. deruteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DERÚTĂ, derute, s. f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din fr. déroute. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DERUTÁ ~éz tranz. A face să-și piardă siguranța în modul de a acționa; a aduce în stare de zăpăceală; a zăpăci; a dezorienta. /<fr. dérouter (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DERÚTĂ ~e f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. /<fr. déroute (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DERÚTĂ s.f. Zăpăceală, dezordine; dezorientare. [Cf. fr. déroute]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DERÚTĂ s. f. stare de zăpăceală, de dezorientare, de dezordine. (< fr. déroute) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DERÚTĂ s. v. dezorientare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A deruta ≠ a îndrepta, a orienta (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

derútă s. f., pl. derúte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard