Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

DẤRDORĂ s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unei proces); zor ◊ Expr. A fi in dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dấldoră s. f.] – Din bg. dărdoja. (Sursa: DEX '98 )

DÂRDORĂ f. pop. 1) Punct culminant (în desfășurarea unei acțiuni); toi. În ~a jocului. 2) Situație complicată și neplăcută; bucluc; belea; încurcătură. /<bulg. dărdorja (Sursa: NODEX )

dấrdoră (pop., mai ales în expr. în dârdoră) s. f., g.-d. art. dấrdorii; pl. dấrdori (Sursa: DOOM 2 )

DÂRDORĂ s. v. toi, zor. (Sursa: Sinonime )

dîrdora s. f. – Ardoare, zel, căldură (în expresia în dîrdora, în toi). Tc. daldirmak „a se cufunda; a fi îngrijorat” intensiv de la dalmak, cf. iud. sp. dadirjar „a cufunda”. După Candrea și Scriban, este în legătură cu dîrdîi și cu bg. dărdorĭa „a mormăi”, ceea ce pare mai puțin probabil. (Sursa: DER )

dârdoră s. f. (Sursa: Ortografic )

dấrdoră s. f., g.-d. art. dârdorei; pl. - (Sursa: DMLR )

Declinări/Conjugări
dârdora
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

dârdoră (pl. -e)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dârdoră dârdora
plural dârdore dârdorele
genitiv-dativ singular dârdore dârdorei
plural dârdore dârdorelor
vocativ singular dârdoră, dârdoro
plural dârdorelor

dârdoră (pl. -i)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dârdoră dârdora
plural dârdori dârdorile
genitiv-dativ singular dârdori dârdorii
plural dârdori dârdorilor
vocativ singular dârdoră, dârdoro
plural dârdorilor