A fi cu cântec sau a-și avea cântecul său = (despre lucruri, întâmplări, atitudini etc.) a avea istoria, tâlcul său (complicat, plin de aspecte dubioase, neclare)
A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile
Numai așa = a) în mod simplu, fără complicații; b) fără motiv, fără sens; c) în mod dezinteresat
Se) încurcă lucrurile = (se) creează o situație complicată
COMPLICÁT, -Ă,complicați, -te, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente; greu de descurcat sau de înțeles; încurcat, încâlcit. – V. complica. (Sursa: DEX '98 )
COMPLICÁT, -Ăadj. Încurcat, greu de înțeles. [Cf. fr. compliqué]. (Sursa: DN )
COMPLICÁT, -Ăadj. 1. încurcat, greu de înțeles. 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (< fr. compliqué) (Sursa: MDN )
COMPLICÁT adj. 1. încâlcit, încurcat. (Trebuie descurcată acea problemă ~.)2. (fig.) întortocheat, sinuos. (O rezolvare ~ a problemei.)3. dificil, greu. (O problemă ~ la matematică.) (Sursa: Sinonime )
Complicat ≠ simplu (Sursa: Antonime )
complicát, -ă adj. (lat. complicatus). Amestecat cu altele: boală complicată. Compus din maĭ multe bucățĭ: mașină complicată. Prea încărcat cu întîmplărĭ: narațiune complicată. (Sursa: Scriban )
COMPLICÁ,complíc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer. (Sursa: DEX '98 )
A COMPLICÁ complíctranz. A face să se complice. /<fr. compliquer (Sursa: NODEX )
A SE COMPLICÁ se complícăintranz. (despre stări de lucruri, situații) A deveni mai dificil, mai grav; a se înrăutăți; a se înăspri; a se agrava. /<fr. compliquer (Sursa: NODEX )
COMPLICÁvb. I.1.tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2.refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complíc. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare]. (Sursa: DN )
COMPLICÁvb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (< fr. compliquer, lat. complicare) (Sursa: MDN )
COMPLICÁ vb. a (se) încâlci, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.) (Sursa: Sinonime )
A (se) complica ≠ a (se) simplifica (Sursa: Antonime )
complicá vb., ind. prez. 1 sg. complíc, 3 sg. și pl. complícă (Sursa: Ortografic )
complíc, a -á v. tr. (lat. cómplico, -áre, fr. compliquer. V. plec, a-plic, re-plic). Încurc: a complica o afacere. (Sursa: Scriban )
