Dex.Ro Mobile
Vezi 48 expresii

CÓLO adv. (Cu sens local) Acolo. ◊ Expr. De colo (până) colo = dintr-un loc într-altul, de la un capăt la altul, încoace și încolo, peste tot. (Pe) ici, (pe) colo sau colo și colo = din loc în loc, pe alocurea, foarte rar. Pe colo..., pe dincolo = într-o parte..., într-alta. Cât colo = la oarecare depărtare. Când colo = (exprimând o surprindere) de fapt, în realitate. A se cunoaște (sau a se vedea etc.) cât de colo = a se cunoaște (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident. Ia te uită colo! = (exprimând mirarea) i-auzi! de unde și până unde? [Acc. și: (pop.) coló] – Din acolo. (Sursa: DEX '98 )

CÓLO adv. În locul acela; acolo. ◊ Din ~ din partea aceea; dintr-acolo. Pe ~ prin partea aceea; pe acolo. Ici (și) ~ din loc în loc; pe alocuri. De ~ până ~ dintr-un loc în altul; încoace și încolo. Cât ~ la o depărtare considerabilă. Când ~ în realitate; în loc de aceasta. /Din acólo (Sursa: NODEX )

COLO- elem. col4(o)- () (Sursa: MDN )

CÓLO adv. v. acolo. (Sursa: Sinonime )

Colo ≠ dincoace (Sursa: Antonime )

cólo adv. (Sursa: Ortografic )

cólo (sud) și coló (nord) adv. (d. acolo, ca it. colá față de pg. acolá, sp. acullá, acolo). Acolo, nu aicĭ. De colo pînă colo, din acel loc pînă´n acel loc. De colo colo, arată mișcarea repetată: ce tot umblațĭ de colo colo, măĭ băĭețĭ? Cînd colo, arată surprinderea: Credeam că-ĭ aur. Cînd colo, era argint! Credeam că s´a supărat. Cînd colo, mĭ-a și mulțămit [!], cît colo, arată aruncarea cu supărare: Mĭ-a dat un franc pe curcán, dar eŭ i l-am aruncat cît colo! A îndrăznit să vie să-mĭ ceară, dar eŭ l-am răpezit [!] cît colo! În colo, într´acolo, în acea direcțiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! maĭ înseamnă și „dă-mĭ pace, lasă-mă în pace”). În altă privință, alt-fel: om leneș, dar în colo bun. Vasile a îmbătrînit, dar în colo tot vesel cum îl știĭ, A da în colo, a arunca, a da d******ĭ: ĭa dă-l în colo pe individu cela! Maĭ în colo, maĭ pe urmă, maĭ tîrziŭ: maĭ în colo s´a făcut hoț. Din colo, dintr´acolo, din acea direcțiune: mă întorceam din colo. În coace și´n colo, V. coace și colea. (Sursa: Scriban )

COLA1 s. f. invar. Arbore tropical cu fructe albe sau roșii de forma unei nuci, care conțin alcaloizi stimulanți (Cola nitida). – Din fr. cola, kola. (Sursa: DEX '98 )

CÓLA2 s. f. 1. Băutura răcoritoare cu extract de cola1. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cola2 (1). – Din engl. [coca] cola. (Sursa: DEX '98 )

CÓLA2, cóle, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu extract de cola1. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cola2 (1). – Din engl. [coca]cola. (Sursa: DEX-S )

CÓLA m. 1) Arbore tropical cu fructe în formă de nucă care conțin cofeină și substanțe tanante. 2) Fructul acestui arbore. 3) Băutură răcoritoare preparată din fructul acestui arbore. /<fr. cola, kola (Sursa: NODEX )

CÓLA s.m.invar. Arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. // s.n. Băutură preparată din fructul acestui arbore. [Scris și kola. / < fr. cola, kola < cuv. sudanez]. (Sursa: DN )

CÓLA1 s. m. inv. arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. (< fr. cola, kola) (Sursa: MDN )

CÓLA2 s. f. băutură răcoritoare din fructul arborelui cola1. (< engl. /coca-/cola) (Sursa: MDN )

cóla s. m. invar. (Sursa: Ortografic )

ici-cólo (ici, cólo) loc. adv. (Sursa: Ortografic )

COLA DI RIENZO [riențo], (Nicola di Lorenzo [lorénțo] Gabrini) (1313-1354), om politic italian. Tribun (1347-1354) al Republicii din Roma, instaurată în urma răscoalei populare din 1347. A urmărit unificarea statelor italiene sub conducerea Republicii Romane. (Sursa: DE )