CIRIPÍE,ciripii, s. f. (Reg.) Sfoară m****ă în vopsea (roșie), pe care o întinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scânduri, pe bârne etc. ◊ Expr. (A merge sau a se duce, a trage) ca pe ciripie = (a merge sau a se duce, a trage) drept, în linie dreaptă. – Din tc. çirpi. (Sursa: DEX '98 )
ciripíe1 s.f. sg. (reg. înv.) nisip (negru sau roșu) care se presăra pe foile scrise cu cerneală; părăzel, porozău. (Sursa: DAR )
ciripíe (ciripíi), s. f. – Sfoară de dulgher. – Var. cerepie, Tc. çirp (Șeineanu, II, 134; Meyer 446; Lokotsch 450), cf. alb. tsirip, sb. cirpija. (Sursa: DER )
ciripíe s. f., art. ciripía, g.-d. art. ciripíei; pl. ciripíi, art. ciripíile (Sursa: Ortografic )
ciripíe f. (turc. čyrpy, cumpăna dulgheruluĭ). Sfoara cu care tîmplaru (muind-o în văpsea, întinzînd-o și cĭupind-o) face dungĭ pe lemn ca să știe pe unde să taĭe. Fig. Ca pe ciripie, în linie dreaptă, fără pedică [!]: a ajuns acolo ca pe ciripie. V. strună, găitan. (Sursa: Scriban )
