Dex.Ro Mobile
Vezi 6 expresii

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea izbutit) – V. chinui. (Sursa: DEX '98 )

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Făcut cu multă trudă. – V. chinui. (Sursa: DLRM )

CHINUÍT adj. 1. v. torturat. 2. v. zbuciumat. 3. v. ob-sedat. 4. v. greu. (Sursa: Sinonime )

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )

A CHINUÍ ~ésc tranz. 1) A face să se chinuie; a supune unui chin; a căzni. 2) A supune unor necazuri; a necăji; a supăra. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui (Sursa: NODEX )

A SE CHINUÍ mă chínui intranz. 1) A se supune unui chin; a se căzni. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se munci; a se necăji; a se osteni; a se obosi. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui (Sursa: NODEX )

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune la suferințe fizice; a tortura. 2. Tranz. și refl. A(-și) pricinui suferințe morale, chinuri sufletești. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 3. Refl. A se strădui, a face eforturi. [Prez. ind. și: chínui] – Din chin. (Sursa: DLRM )

CHINUÍ vb. 1. a suferi, (înv. și reg.) a se ticăi, (înv.) a se nevoi, a (se) strădui. (Se ~ foarte tare din cauza bolii.) 2. v. durea. 3. a necăji, a supăra. (Îl ~ o tuse rebelă.) 4. v. tortura. 5. v. strădui. 6. v. zbuciuma. 7. a consuma, a frământa, a munci, (fig.) a apăsa, a măcina, a mușca, a roade. (Îl ~ o dragoste neîmpărtășită.) 8. v. obseda. (Sursa: Sinonime )

A se chinui ≠ a se desfăta (Sursa: Antonime )

chinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chinuiésc, imperf. 3 sg. chinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chinuiáscă (Sursa: Ortografic )

chinuĭésc v. tr. (d. chin). Supun chinurilor, torturez, căznesc. V. refl. M´am chinuit mult pîn´am reușit. – În Trans. chinzuĭesc (ung. kinozni). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
chinui (1 chinui)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chinui chinuire chinuit chinuind singular plural
chinuie chinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chinui (să) chinui chinuiam chinuii chinuisem
a II-a (tu) chinui (să) chinui chinuiai chinuiși chinuiseși
a III-a (el, ea) chinuie (să) chinuie chinuia chinui chinuise
plural I (noi) chinuim (să) chinuim chinuiam chinuirăm chinuiserăm, chinuisem*
a II-a (voi) chinuiți (să) chinuiți chinuiați chinuirăți chinuiserăți, chinuiseți*
a III-a (ei, ele) chinuie (să) chinuie chinuiau chinui chinuiseră
* Formă nerecomandată

chinui (1 chinuiesc)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chinui chinuire chinuit chinuind singular plural
chinuiește chinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chinuiesc (să) chinuiesc chinuiam chinuii chinuisem
a II-a (tu) chinuiești (să) chinuiești chinuiai chinuiși chinuiseși
a III-a (el, ea) chinuiește (să) chinuiască chinuia chinui chinuise
plural I (noi) chinuim (să) chinuim chinuiam chinuirăm chinuiserăm, chinuisem*
a II-a (voi) chinuiți (să) chinuiți chinuiați chinuirăți chinuiserăți, chinuiseți*
a III-a (ei, ele) chinuiesc (să) chinuiască chinuiau chinui chinuiseră
* Formă nerecomandată

chinuit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chinuit chinuitul chinui chinuita
plural chinuiți chinuiții chinuite chinuitele
genitiv-dativ singular chinuit chinuitului chinuite chinuitei
plural chinuiți chinuiților chinuite chinuitelor
vocativ singular
plural