A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inimă = a fi chinuit de griji A avea ceva pe inimă = a fi chinuit de un gând neîmpărtășit, a avea o taină în suflet A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul A-și mânca amarul (sau viața) = a avea o viață grea, chinuită În osândire = asuprit, urgisit; chinuit CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea izbutit) – V. chinui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Făcut cu multă trudă. – V. chinui. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard
CHINUÍT adj. 1. v. torturat . 2. v. zbuciumat . 3. v. ob-sedat . 4. v. greu . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
chinui (1 chinui) verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) chinui chinui re chinui t chinui nd singular plural chi nuie chinui ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) chi nui (să) chi nui chinuia m chinui i chinui sem a II-a (tu) chi nui (să) chi nui chinuia i chinui și chinui seși a III-a (el, ea) chi nuie (să) chi nuie chinuia chinui chinui se plural I (noi) chinui m (să) chinui m chinuia m chinui răm chinui serăm, chinui sem* a II-a (voi) chinui ți (să) chinui ți chinuia ți chinui răți chinui serăți, chinui seți* a III-a (ei, ele) chi nuie (să) chi nuie chinuia u chinui ră chinui seră
* Formă nerecomandată
chinui (1 chinuiesc) verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) chinui chinui re chinui t chinui nd singular plural chinuie ște chinui ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) chinuie sc (să) chinuie sc chinuia m chinui i chinui sem a II-a (tu) chinuie ști (să) chinuie ști chinuia i chinui și chinui seși a III-a (el, ea) chinuie ște (să) chinuia scă chinuia chinui chinui se plural I (noi) chinui m (să) chinui m chinuia m chinui răm chinui serăm, chinui sem* a II-a (voi) chinui ți (să) chinui ți chinuia ți chinui răți chinui serăți, chinui seți* a III-a (ei, ele) chinuie sc (să) chinuia scă chinuia u chinui ră chinui seră
* Formă nerecomandată
chinuit adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular chinui t chinui tul chinui tă chinui ta plural chinui ți chinui ții chinui te chinui tele genitiv-dativ singular chinui t chinui tului chinui te chinui tei plural chinui ți chinui ților chinui te chinui telor vocativ singular — — plural — —
