CÂNTÁRE, (II) cântări, s. f. I. Acțiunea de a cânta și rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ. – V. cânta. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦ Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cântărește mult. – Din cântar. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A CÂNTĂRÍ cântărésc 1. tranz. 1) (obiecte, ființe etc.) A pune pe cântar (pe balanță etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cântări din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fără a pune pe cântar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitățile. 2) fig. (acțiuni, situații etc.) A judeca, luând în considerație toate posibilitățile; a chibzui; a cumpăni. ◊ A-și cântări vorbele a se gândi bine înainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumită valoare; a face; a valora; a prețui. /Din cântar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CÂNTÁRE ~ări f. 1) v. A CÂNTA. 2) v. CÂNTEC. 3) Lucrare literară în care se aduce laudă cuiva sau se glorifică ceva. /v. a cânta (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CANTÁ vb. I. intr. (Schi) A merge pe canturi. [< germ. kanten]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CÂNTÁRE s. 1. v. cânt. 2. v. muzică. 3. v. canon. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CÂNTĂRÍ vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (~ o marfă.) 2. a avea, (pop.) a atârna, a trage, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cât ~ sacul?) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CÂNTĂRÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, prețui, socoti, valora. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

cantá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. canteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cântáre s. f., g.-d. art. cântării; (cântece) pl. cântări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cântărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cântărésc, imperf. 3 sg. cântăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cântăreáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cantár n., pl. e (turc. kantar, d. ar. qyn´tar, care vine d. mgr. kentinárion, ĭar acesta d. lat. centenarium [subînț. pondus, greutate], d. centum, o sută. D. lat. vine germ. zentner; d. ar. vine it. quintale; d. turc. vine ngr. kantári, bg. sîrb. kantar, rus. kantárĭ și kontarĭ. V. centenar, chintal. Balanță romană saŭ alt-fel (dar nu cumpănă). Cantar decimal. Greutate de 44 de ocale saŭ 125 de libre (V. majă). – În nord. cîntar, pop. cîntarĭ (după rus. kontárĭ, ca fînar, rus. fonárĭ). La Moxa (sec. 17) chindinar (după ngr. kendinári), 150 de litre. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

cîntáre f. Melodie. Melodie bisericească. Un fel de odă religioasă, ca Cîntarea Cîntărilor (o carte din Scriptură atribuită luĭ Solomon) saŭ Cîntarea Românieĭ (o operă în proză poetică de Rusu). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

cîntărésc v. tr. (d. cîntar). Constat greutatea unuĭ lucru punîndu-l în cantar [!], cumpănă, balanță. Fig. Examinez (studiez, scrutez) atent: a cîntări lucrurile, o persoană. Îmĭ cîntăresc vorbele, îmĭ ĭaŭ sama [!] la vorbă, vorbesc prudent. V. intr. Trag, am greutate de: francu cîntărește cincĭ grame. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CÎNTAREA CÎNTĂRILOR, carte a „Vechiului Testament”. Alcătuită din poemele nupțiale de o rară frumusețe, scrise în sec. 5 î. Hr. și atribuite regelui Solomon, care a trăit însă în sec. 10 î. Hr. Exegeții îi conferă un sens alegoric. (Sursa: DE ) Copy to clipboard

CÎNTAREA ROMÂNIEI, formație corală bucureșteană, fundată în 1919. A activat în perioada dintre cele două războaie mondiale. Întemeietor și conducător permanent, Marcel Botez. (Sursa: DE ) Copy to clipboard