CANTÁ vb. I. intr. (Schi) A merge pe canturi. [< germ. kanten]. (Sursa: DN )
cantá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. canteáză (Sursa: Ortografic )
| canta verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) canta | cantare | cantat | cantând | singular | plural |
| cantează | cantați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | cantez | (să) cantez | cantam | cantai | cantasem |
| a II-a (tu) | cantezi | (să) cantezi | cantai | cantași | cantaseși |
| a III-a (el, ea) | cantează | (să) canteze | canta | cantă | cantase |
| plural | I (noi) | cantăm | (să) cantăm | cantam | cantarăm | cantaserăm, cantasem* |
| a II-a (voi) | cantați | (să) cantați | cantați | cantarăți | cantaserăți, cantaseți* |
| a III-a (ei, ele) | cantează | (să) canteze | cantau | cantară | cantaseră |
* Formă nerecomandată
| cantar substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cantar | cantarul |
| plural | cantare | cantarele |
| genitiv-dativ | singular | cantar | cantarului |
| plural | cantare | cantarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| cantare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cantare | cantarea |
| plural | cantări | cantările |
| genitiv-dativ | singular | cantări | cantării |
| plural | cantări | cantărilor |
| vocativ | singular | cantare, cantareo |
| plural | cantărilor |
| cânta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) cânta | cântare | cântat | cântând | singular | plural |
| cântă | cântați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | cânt | (să) cânt | cântam | cântai | cântasem |
| a II-a (tu) | cânți | (să) cânți | cântai | cântași | cântaseși |
| a III-a (el, ea) | cântă | (să) cânte | cânta | cântă | cântase |
| plural | I (noi) | cântăm | (să) cântăm | cântam | cântarăm | cântaserăm, cântasem* |
| a II-a (voi) | cântați | (să) cântați | cântați | cântarăți | cântaserăți, cântaseți* |
| a III-a (ei, ele) | cântă | (să) cânte | cântau | cântară | cântaseră |
* Formă nerecomandată
| cântar substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cântar | cântarul |
| plural | cântare | cântarele |
| genitiv-dativ | singular | cântar | cântarului |
| plural | cântare | cântarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| cântare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cântare | cântarea |
| plural | cântări | cântările |
| genitiv-dativ | singular | cântări | cântării |
| plural | cântări | cântărilor |
| vocativ | singular | cântare, cântareo |
| plural | cântărilor |
