AMĂNUNȚÍT1 s. n. Faptul de a amănunți. – V. amănunți. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

AMĂNUNȚÍT2, -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

AMĂNUNȚÍT1 adv. Până la cele mai mici amănunte; cu de amănuntul; în amănunt. A povesti ~. /v. a amănunți (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

AMĂNUNȚÍT2 ~tă (~ți, ~te) Care cuprinde amănunte; detaliat. Expunere ~tă. /v. a amănunți (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

AMĂNUNȚÍT1 s. n. Faptul de a amănunți (1). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

AMĂNUNȚÍT2, -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

AMĂNUNȚÍT adj., adv. 1. adj. amplu, detaliat, dezvoltat, (înv.) amănunt. (O relatare ~; un plan ~.) 2. adj. atent, meticulos, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. adv. atent, îndeaproape. (Cercetează ~ lucrurile.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Amănunțit ≠ concis, laconic, lapidar, succint, sumar (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

amănunțít s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

amănunțit, -ă adj. Cu amănunte, în amănunte, detaliat: povestire amănunțită. Adv. Cu de-a mănuntu: a descrie amănunțit. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard