AMĂNUNȚÍ,amănunțésc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt. (Sursa: DEX '98 )
AMĂNUNȚÍT1 s. n. Faptul de a amănunți. – V. amănunți. (Sursa: DEX '98 )
AMĂNUNȚÍT2, -Ă,amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți. (Sursa: DEX '98 )
A AMĂNUNȚÍ ~ésctranz. rar 1) A preface în bucăți mărunte; a mărunți. 2) A expune cu lux de amănunte; a detalia. /Din amănunt (Sursa: NODEX )
AMĂNUNȚÍT1adv. Până la cele mai mici amănunte; cu de amănuntul; în amănunt. A povesti ~. /v. a amănunți (Sursa: NODEX )
AMĂNUNȚÍT2 ~tă (~ți, ~te) Care cuprinde amănunte; detaliat. Expunere ~tă. /v. a amănunți (Sursa: NODEX )
AMĂNUNȚÍ,amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt1. (Sursa: DLRM )
AMĂNUNȚÍT1 s. n. Faptul de a amănunți(1). (Sursa: DLRM )
AMĂNUNȚÍT2, -Ă,amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți. (Sursa: DLRM )
AMĂNUNȚÍ vb. v. fărâmița, mărunți, sfărâma. (Sursa: Sinonime )
AMĂNUNȚÍT adj., adv. 1. adj. amplu, detaliat, dezvoltat, (înv.) amănunt. (O relatare ~; un plan ~.)2. adj. atent, meticulos, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.)3. adv. atent, îndeaproape. (Cercetează ~ lucrurile.) (Sursa: Sinonime )