ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

țuț s. n., pl. țúțuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard