ȚUȘTI interj. Cuvânt care sugerează mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care sare, care țâșnește (de) undeva. [Var.: țâști, țâșt interj.] – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 )
ȚUȘTIinterj. (se folosește pentru a reda o mișcare bruscă și neașteptată a unei ființe care țâșnește de undeva).Iepurele ~ din tufiș. ◊ A face ~ a se deplasa iute dintr-o singură mișcare. /Onomat. (Sursa: NODEX )
ȚUȘTÍ2,țuștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A arunca cu repeziciune. – Din țuști1. (Sursa: DLRM )
ȚUȘTI interj. zbughi!, (rar) zvâc!, (prin Munt.) tâlvâc!, (Transilv. si Ban.) tulai! (Iepurele, ~! din tufiș.) (Sursa: Sinonime )
țuști interj. (Sursa: Ortografic )
ȚÚȘCĂ1,țuști, s. f. 1. (Și în sintagma oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană. 2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv; p. ext. jocul însuși. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
ȚÚȘCĂ2,țuști, s. f. (Reg.) Ardei mic, iute; ciușcă. ◊ Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. – Et. nec. Cf. ciușcă. (Sursa: DEX '98 )
ȚÚȘCĂ1 ~tif. 1) Varietate a rasei de oi țurcane. 2) Oaie aparținând acestei varietăți. 3) Basma răsucită și înnodată la un capăt, folosită la un joc distractiv. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
ȚÚȘCĂ2 ~tif. reg. Ardei mic, iute. ◊ A se face ~ a ajunge în stare de maximă ebrietate. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
ȚÚȘCĂ s. v. ardei iute. (Sursa: Sinonime )
țúșcă (oaie, basma, ardei iute) s. f., g.-d. art. țúștii; pl. țúști (Sursa: Ortografic )
