ȚÚICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat. ♦ Cantitate de țuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. cujka. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ȚÚICĂ s. (Transilv. și Ban.) palincă. (~ de prune.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

țúică s. f., g.-d. art. țúicii; (sorturi, porții) pl. țuici (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ȚÚICĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. [G.-D. țuicii] /Orig. nec. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard