ȚOÁPĂ, țoape, s. f. (Fam.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan. – Țop + suf. -ă. (Sursa: DEX '98 )
ȚOÁPĂ s., adj. 1. s., adj. v. mitocan. 2. s. v. mitocancă. (Sursa: Sinonime )
țoápă1, țoápe, s.f. (reg.) lovitură de bâtă. (Sursa: DAR )
țoápă2, țoápe, s.f. (reg. și fam.) 1. persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan; mitocan. 2. fată care joacă și sare mult. (Sursa: DAR )
țoápă s. f., g.-d. art. țoápei; pl. țoápe (Sursa: Ortografic )
ȚOÁPĂ ~e f. fam. Femeie necioplită, prost crescută; țopârlancă; mitocancă; bădărancă. /țop + suf. ~ă (Sursa: NODEX )
| țoapă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | țoapă | țoapa |
| plural | țoape | țoapele |
| genitiv-dativ | singular | țoape | țoapei |
| plural | țoape | țoapelor |
| vocativ | singular | țoapă, țoapo |
| plural | țoapelor |
