ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) C*******ă. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ȚIITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

țiitór adj. m. (sil. ți-i-), pl. țiitóri; f. sg. și pl. țiitoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ȚIITOÁRE1 f. pop. Femeie întreținută de un amant. /a ține + suf. ~toare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ȚIITOÁRE s. v. amantă, c*******ă, iubită, prietenă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

țiitoáre (persoană) s. f. (sil. ți-i-), g.-d. art. țiitoárei; pl. țiitoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard