ȚAPINÁR, țapinari, s. m. Muncitor care manevrează buștenii cu țapina. – Țapină + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
țapinár s. m., pl. țapinári (Sursa: Ortografic )
ȚAPINÁR ~i m. Muncitor specializat în operații de manevrare a buștenilor (cu țapina). /țapină + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
țapinar substantiv masculin | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | țapinar | țapinarul |
plural | țapinari | țapinarii |
genitiv-dativ | singular | țapinar | țapinarului |
plural | țapinari | țapinarilor |
vocativ | singular | — |
plural | — |