ȚÁGLĂ, țagle, s. f. 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuțită a unui par, care intră în pământ. ◊ Expr. A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți. – Din germ. Zaggel. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ȚÁGLĂ s.f. Semifabricat de oțel, cu secțiunea pătrată, obținut din blumuri; biletă. [< germ. Zaggel]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ȚÁGLĂ s. (TEHN.) biletă. (~ pentru bare, sârme.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ȚÁGLĂ s. v. năsălie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

țáglă, țágle, s.f. (reg.) 1. țepușă, vergea, zăbrea, prăjină, așchie. 2. zăvor. 3. pirostrie. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

țáglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. țáglei; pl. țágle (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ȚÁGLĂ ~e f. Semifabricat de oțel din care se laminează bare, sârme etc. ori se forjează piese. /<germ. Zageal (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard