ȘĂDEÁ vb. II. v. ședea. (Sursa: DLRM )
| șădea verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) șădea | șădere | șăzut | șăzând | singular | plural |
| șazi | șădeți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | șad | (să) șad | șădeam | șăzui | șăzusem |
| a II-a (tu) | șazi | (să) șazi | șădeai | șăzuși | șăzuseși |
| a III-a (el, ea) | șade | (să) șadă | șădea | șăzu | șăzuse |
| plural | I (noi) | șădem | (să) șădem | șădeam | șăzurăm | șăzuserăm, șăzusem* |
| a II-a (voi) | șădeți | (să) șădeți | șădeați | șăzurăți | șăzuserăți, șăzuseți* |
| a III-a (ei, ele) | șad | (să) șadă | șădeau | șăzură | șăzuseră |
* Formă nerecomandată
