Dex șurubui, surubui, definiţie șurubui, dex.ro Mobile

ȘURUBUÍ, șurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșuruba. ◊ Expr. A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri. – Șurub + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )

șurubui verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șurubui	șurubuire	șurubuit	șurubuind	singular	plural
		(a) șurubui	șurubuire	șurubuit	șurubuind	șurubuiește	șurubuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șurubuiesc	(să) șurubuiesc	șurubuiam	șurubuii	șurubuisem
	a II-a (tu)	șurubuiești	(să) șurubuiești	șurubuiai	șurubuiși	șurubuiseși
	a III-a (el, ea)	șurubuiește	(să) șurubuiască	șurubuia	șurubui	șurubuise
plural	I (noi)	șurubuim	(să) șurubuim	șurubuiam	șurubuirăm	șurubuiserăm, șurubuisem*
	a II-a (voi)	șurubuiți	(să) șurubuiți	șurubuiați	șurubuirăți	șurubuiserăți, șurubuiseți*
	a III-a (ei, ele)	șurubuiesc	(să) șurubuiască	șurubuiau	șurubuiră	șurubuiseră

* Formă nerecomandată