ȘURUBÉLNIȚĂ, șurubelnițe, s. f. Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. [Var.: șurupélniță s. f.] – Șurub + suf. -elniță. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ȘURUBÉLNIȚĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) mutelcă, răzuș, șoroflău, șurub, șurubar, șurubăriță, (Ban. și Transilv.) șrafânțigăr. 2. v. broască. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ȘURUBÉLNIȚĂ s. v. destupătoare, tarod, tir-bușon. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

șurubélniță s. f., g.-d. art. șurubélniței; pl. șurubélnițe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ȘURUBÉLNIȚĂ ~e f. Unealtă formată dintr-o tijă metalică cu vârful lățit, fixată pe un mâner, care servește la înșurubat și la deșurubat. [G.-D. șurubelniței] /șurub + suf. ~elniță (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard