ȘTIULÉTE, știuleți, s. m. Fructul matur al porumbului, cu (sau fără) pănușele care îl învelesc. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ȘTIULÉTE s. (BOT.) 1. (pop.) păpușă, (reg.) ciocan, ciocălău, cotolan, cucuruz, drugă, drugălău, păpușoi, porumb, știuleag, tiulihău, tuleu, (prin Ban.) tofleac. (A fiert doi ~ți.) 2. v. cocean. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

știuléte (-ți), s. m. – Fructul matur al porumbului. Slov. štulec (Tiktin), cf. bg. stulec (Conev 51). Forma normală știuleț, a căpătat un nou sing. analogic (Byck-Graur 26). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

știuléte s. m., pl. știuléți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ȘTIULÉTE ~ți m. Fructul porumbului. /Orig. nec. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard